Familia Vorel este originarã din Bohemia si s-a stabilit la începutul secolului al XIX-lea pe meleagurile moldovene. De numele lor se leagã primele încercãri de valorificare a plantelor medicinale, soldate cu înfiintarea Laboratorului Vorel.
Primul Vorel despre care existã date este Anton Vorel, care se pare cã era medic militar. El a avut 2 fii, farmacisti, Carol si Anton.
Anton Vorel-fiul, s-a nãscut în 1792 la Jahnice, lângã Praga, S-a stabilit în târgul Pietrii (Piatra-Neamt) în 1831, unde a cumpãrat o spiterie, care se va numi Spiteria Vorel. A murit la 8 martie 1860, în Hãlãucesti (jud.Bacãu).
Activitatea Spiteriei Vorel era binecunoscutã în Târgul Pietrii în acea perioadã grea, bântuitã de frecvente epidemii de holerã. Dupã un nimicitor incendiu care a ars urbea în 1847, afectatã fiind si spiteria familiei Vorel, în 1848 urmeazã o nouã epidemie de holerã. La acea orã în Piatra activau 3 medici- I.Caramelli, I.Sandelca si I.Ghering. Bolnavii erau îngrijiti si în mãnãstirile din jur, cu mijloacele empirice existente la acea orã. Cu aceastã ocazie sunt mentionati si “frecãtorii comunali”. Existau însã si încercãri de popularizare a cunostintelor medicale prin publicatii: «Povãtuiri pentru sãtenii Moldovei la tâmplare de holerã». tipãritã la Iasi în 1848.
Legat de holerã trebuie mentionate cele trei preparate de uz uman sau veterinar, realizate în acea perioadã de Vorel. Cam asa suna o astfel de retetã: «Luând în privire daunile si sãrãciile ce pricinuiesc locuitorilor si altor fete proprietare de vite cornute, la timpul primãverii si mai ales spre toamnã, carele câte din mâncarea teilor odrãslite... sau mustar sãlbatec, trifoi si alte de asemenea, si mai vârtos pe timpul de ploi, pier, apoi sã se întrebuinteze grabnic urmãtorul leac, ce întotdeauna va folosi: la o vitã mare, bou sau vacã, lovind-o aceastã boalã, grabnic sã i se deie douã linguri de masã praf de var nestins, amestecându-se cu apã, turnându-se pe gât, însã pânã a nu se stinge varul, purtând-o cu rãpãgiune, pânã când se vor porni vânturile din dosul ei».
La 25 ianuarie 1851 s-a nãscut Lascãr Vorel, fiul lui Anton Vorel. Nasi i-au fost Lascãr Catargi, Elena Rosetti, Constantin Ghica, Clementina Eidermann, Alexandru Macarovici, cumnatul lui Anton Vorel si Sofia Davidowitz. Tatãl sãu murind pe când Lascãr avea doar nouã ani, acesta a fost crescut de unchiul sãu Carol, farmacist în Fãlticeni. A absolvit scoala de farmacie din Viena (la 29 iulie 1874). A fost ucenic la Lvov, împreunã cu vãrul sãu, tot Anton Vorel.
Lascãr a preluat farmacia din Piatra în 1878 si a continuat traditia tatãlui sãu Anton. În 1883 devine furnizor al curtii regale si obtine o diplomã pentru “industrie farmaceuticã în România”. Farmacia Vorel se mutã în localul sãu cunoscut si azi, tot în Piatra-Neamt. A murit la 51 de ani, farmacia fiind condusã în continuare de sotia sa, Julieta Vorel. Lascãr Vorel a fost cunoscut si ca un intelectual de vazã al orasului. A activat în cadrul Societãtii stiintifice si literare “Gheorghe Asachi” din Piatra-Neamt, unde a conferentiat despre “Omul si umanitatea” si despre “Aerul atmosferic si rolul sãu chimic asupra organismului nostru”. Este autorul unei compozitii muzicale intitulate “Olimpia”. Fiul acestora, Constantin Vorel, s-a nãscut în 1883 la Piatra-Neamt, unde a urmat scoala si liceul. A fost licentiat în farmacie în 1906, iar în 1909 preia conducerea farmaciei. “Laboratorul Vorel” se pare cã s-a înfiintat anterior anului 1910, când exista un mic laborator de analize biologice. Inventarul din 1915 dovedeste deja existenta unui numãr mare de aparate si utilaje farmaceutice, cât si a unui numãr apreciabil de “preparate Vorel”: Ceaiul Carpatilor, Bomboane pectorale (preparate de Lascãr Vorel în 1883), Siropul Carpatilor, Reumasol, Nervodent, Balsam tolu (preparat cu actiune expectorantã si calmantã), Crema Adelina, Cascara Vorel, Vin Vorel, Antinevralgic Vorel, Nevrostenin, Urotisone, Nasolin, Pinozon, Excipient sirupos (utilizat ca stimulent nervos si în obosealã), etc. În 1916 clãdirea avea parter si 2 etaje, 54 de angajati (4 licentiati în farmacie, 31 de functionari si 19 lucrãtori). Laboratorul era condus de Constantin Vorel, iar farmacia de V.Zachman. În 1926 s-a construit un nou etaj, peste clãdirea veche. În 1927 firma purta denumirea de «Farmacia Vorel - Laborator chimico-farmaceutic».
În 1937 C.Vorel ridicã o aripã modernã cu 3 etaje, alipitã de vechea constructie. Sunt instalate un cabinet medical si un laborator de analize chimice si biologice. Numãrul specialistilor s-a ridicat 60. Erau angajati 107 lucrãtori.
Constantin Vorel a pus un accent deosebit si pe latura de popularizare a cunostintelor medico-farmaceutice, împletite cu reclama pentru produsele sale. Încã din 1915 a început sã publice sute de brosuri “Cartea sãnãtãtii”, reclame pentru “Reumasol”, pentru “Crema Adelina”, “Arta de a fi frumoasã”. Scrise într-un limbaj usor de înteles pentru publicul larg, oferea informatii despre “Cum putem scãpa de anemie (lipsã de sânge)”, “Cura de îngrãsare si de slãbire”, “Tãmãduirea cu ajutorul plantelor de leac”, etc.
Constantin Vorel a întretinut legãturi comerciale si stiintifice cu numeroase firme din tarã si strãinãtate. Incã din 1915 avea legãturi cu firma Bayer. Intre 1937 si 1943, numãrul firmelor cu care colabora se ridica la 40. A fost presedinte al Colegiului Farmaceutic Neamt. A murit în 1964.
Dupã nationalizare, laboratorul a devenit Fabrica de Medicamente nr.17 Piatra Neamt, care comasatã apoi cu Laboratorul “Racovitã” din Iasi a constituit nucleul Fabricii de Antibiotice din Iasi .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu